Protectie in lucru Tresa

Casca de protecție – un secol de siguranță la lucru


Anul 2019 marchează 100 de ani de la invenția căștilor de protecție pentru muncitori. De la munca în mine până la înălțimi amețitoare, protecția capului a devenit un accesoriu esențial pentru menținerea standardelor de siguranță la locul de muncă. Alături de bocanci, casca de protecție a revoluționat modul în care se desfășoară munca industrială. Căștile de protecție sunt echipamentele de protecție cel mai ușor de recunoscut, și prezente în majoritatea mediilor de lucru care prezintă riscuri de accidentare la nivelul capului.

De la începutul secolului trecut până în ziua de azi, căștile de protecție au evoluat substanțial: materialele, modul de construcție și versatilitatea au fost mult îmbunătățite. Cum și de ce au devenit acestea o parte esențială a echipamentului de lucru? Mai jos, 3 curiozități despre căștile de protecție:

    1. Scurt istoric

Siguranța la locul de muncă a început să fie considerată o prioritate abia din primele decenii ale secolului 20; în lipsa unei protecții adecvate, muncitorii purtau băști sau șepci scufundate în smoală, și întărite la soare. Legenda spune că muncitorii din porturi au inventat această metodă pentru a se apăra de obiectele aruncate de pescărușii în zbor.

casca-de-protectie-piele

Fig.1, casca de protectie din piele, pentru mineri

Primele căști de protecție pentru industria minieră erau produse încă din 1898 de către Edward Dickinson Bullard; realizate din piele (Fig. 1), ofereau o minimă protecție împotriva impactului, dar evident, lăsau loc de îmbunătățiri.

Conform istoricului companiei Bullard, fiul lui Edward Dickinson s-a întors din Primul Război Mondial cu ideea de a revoluționa echipamentul de protecție după modelul căștilor militare din oțel. Deoarece metalul era prea greu, în 1919 a inventat casca de protecție din pânză formată la presă cu abur și lipici, ușor de fabricat, rezistentă și relativ comodă la purtat.

muncitori cu casti de protectie din aluminiu

Fig. 2, muncitori cu casti de protectie din aluminiu

În Statele Unite, normele de siguranță au început să fie implementate abia în anii ’70; totuși, industriașii au văzut potențialul căștilor de protecție, și la 10 ani după ce au fost lansate pe piață, căștile de protecție Bullard au devenit obligatorii pentru muncitorii în construcții.

În anii ’30, căștile de protecție au început să fie realizate din aluminiu (Fig. 2), în anii ’40 predomina fibra de sticlă (Fig. 3), iar mai târziu au început să fie folosite materialele plastice rezistente.

casca de protectie din fibra de sticla

Fig. 3, casca de protectie din fibra de sticla

 

În prezent, casca de protecție este un element nelipsit din echipamentul de lucru al muncitorilor în construcție sau diverse ramuri ale industriei. Deși numărul de accidente este în continuă scădere, România încă este pe locul 2 în UE ca și număr de accidente de muncă (15.6% dintre accidente au afectat zona capului), multe dintre ele putând fi prevenite cu ajutorul folosirii corecte a echipamentelor de protecție.

Căștile trebuie să îndeplinească anumite cerințe specifice legate de rezistența la șocuri, penetrare sau abraziune, conform standardului EN 397 CE; de asemenea, confortul și posibilitatea ajustării mărimii sunt esențiale pentru o cască de protecție. Deși echipamentul de protecție este obligatoriu, reducerea sau controlarea riscurilor ar trebui să primeze. Evaluarea factorilor de risc este un prim pas pentru a determina tipul de protecție necesar, urmată de instruirea pentru o folosire adecvată a echipamentului.

Află mai multe despre riscurile întâlnite în mediile de lucru industriale, detaliate în infograficul nostru!

2. Părțile componente

Structura castii de protectie

Căștile de protecție beneficiază de 3 metode de absorbție a impacturilor:

  • distrugerea sau crăparea calotei
  • întinderea harnașamentului
  • comprimarea căptușelii de protecție (unde este cazul)

Construcția căștii de protecție este simplă, pentru a menține o greutate scăzută și un risc mai mic de defectare. Casca este constituită din două părți: calota și harnașamentul.

1) Calota este partea vizibilă a căștii, în formă aproximativă de semisferă, realizată din materiale rezistente la condiții grele de lucru. Printre acestea, se numără expunerea la raze UV, temperatură, vibrații și impact.

Materialele din care este realizată calota trebuie să fie durabile, dar îndeajuns de ușoare pentru a asigura confortul. În prezent, cele mai folosite materiale sunt:

  • Polietilena de înaltă densitate (HDPE)
  • ABS (copolimer acrilonitril-butadien-stiren)
  • Policarbonat (PC)

În funcție de destinația de utilizare, căștile de protecție au forme diferite: cele standard au borul scurt, numai deasupra ochilor, pentru a proteja de lumină. Casca de protecție cu un bor scurt (sau fără bor) ajută la vizibilitate sporită în sus, ceea ce le face ideale pentru la munca la înălțime. În schimb, căștile tip pălărie (precum cele de pompieri) au un bor larg pentru o protecție sporită a feței și gâtului.

2) Harnașamentul, sau ansamblul care permite purtarea căștii pe cap și absorbirea parțială a energiei unui impact. Acesta poate fi însoțit de:
  • bandă antitranspirație (detașabilă, pentru contactul cu fruntea utilizatorului)
  • curea de fixare sub bărbie
  • căptușeală de protecție (pentru o mai bună absorbție a energiei impactului)

Unele căști de protecție se pot dota cu diverse accesorii: curea de bărbie, vizor, antifoane externe, lanternă, etc. Aceste accesorii trebuie să fie compatibile cu modelul respectiv de cască de protecție, dar e recomandată folosirea accesoriilor originale de la producător. În caz contrar, este interzisă modificarea în vreun fel a căștilor, fără consultarea în prealabil a producătorului.

   3. Mentenanța și curățarea echipamentului

Pentru a asigura o protecție eficientă, casca de protecție trebuie înlocuită la  primul defect observat; de aceea, căștile trebuie depozitate în medii uscate, ferite de căldură sau lumină solară. În mod ideal, locul de depozitare trebuie amplasat cât mai aproape de intrare, pentru distribuirea înainte de accesul pe șantier.

La curățarea căștii de protecție, se va ține cont de  instrucțiunile producătorului; de obicei, o cârpă moale și apă cu săpun sunt de ajuns. Se recomandă evitarea produselor de curățat cu solvenți, pentru a nu afecta integritatea structurală a căștii.

Cu întreținerea adecvată și utilizată responsabil, casca de protecție poate avea o durată de viață de 2-3 ani; deși harnașamentul și curelele pot fi înlocuite, căștile de protecție nu pot fi reparate. În caz de impact, casca trebuie înlocuită imediat, chiar dacă nu există semne vizibile de deteriorare.

Acest echipament de protecție deceptiv de simplu a salvat numeroase vieți de la începutul secolului trecut până acum. Versatilitatea și ușurința de utilizare i-au garantat căștii de protecție un statut de neînlocuit pentru protecția la lucru, într-o varietate de industrii. Bineînțeles, pentru a alege casca potrivită mediului de lucru, este esențială evaluarea riscurilor, consultarea specialiștilor SSM și a producătorului. Poate la fel de important, instruirea este esențială pentru utilizarea în condiții optime de siguranță. Deja știm de ce: „Unde nu e cap, vai de picioare!”

 

 

Află mai multe:

 

http://miron-construction.com/blog_entries/the-history-of-the-hard-hat/

http://www.bullard.com/europe/en/company/

www.labour.gov.hk/eng/public/os/C/helmet_eng.pdf


You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply